Cicloexpeditie europa centrala - august 2008

Claudiu MOGA

Pantani Carpaticus
marti, 15 septembrie 2009
Cicloexpeditie in Europa Centrala (august 2008)

 

 

In dimineata zilei de 1 august, eu impreuna cu un vechi prieten al meu, Marius Reghis am pornit intr-o expeditie cicloturistica, pe care ne-o doream de multa vreme.Obiectivul nostru principal era sa ajungem si sa parcurgem cel mai inalt si mai pitoresc drum modernizat din muntii Tatra, adica drumul care duce la Sliezsky Dom(1670m).

Am pornit din Ineu, orasul copilariei noastre si al viselor adolescentine de odinioara.Acum eram deja 2 tineri copti pasionati de sport, cultura, natura si aventura. Ne astepta o cicloexperienta de neuitat. Prima oprire a fost la doar 7 km la iesire din sicula la un local, prietenul meu acuza deja dureri in zona de contact cu saua, de retinut faptul ca nu mai pedalase de cativa ani si nu mai facuse cicloturism de 7 ani cand a facut tot cu mine turul Banatului pe bicicleta. Apoi am continuat spre Chisineu Cris unde am facut pauza de masa la un restaurant. De aici a urmat un traseu monoton de campie pana la Varsand. Aici am intrat in Unguria. inca din prima localitate am avut bucuria sa beneficiem de piste ciclabile de calitate. Apropape toate localitatile din Ungaria sunt dotate cu astfel de piste, iar numarul biciclistilor creste in mod simtitor. Se simte un alt nivel de cultura, de civilizatie si un alt tip de mentalitate, mai pro-occidental, fata de ce intalnim in Romania, din pacate. Pana in localitatea Doboz am mers pe o pista ciclabila superba. Apoi am luat-o spre Veszto. Pe traseu am intalnit un biciclist ungur in varsta foarte jovial care avea o rabla fara pinioane si cu care m-am luat la intrecere pe o distanta de cativa km de am scos untul din bietul om. A fost o experienta pe cinste. Ne-am distrat de minune. intre timp Marius s-a resemnat si obisnuit cu idea ca-n urmatoarele 2 saptamani il va durea zona sezutului, facuse imprudenta sa nu se antreneze deloc inainte de aceasta importanta tura. Apoi ne-a prins noaptea, am mai pedalat cativa km pana am gasit un loc ferit si foarte placut langa o balta unde ne-am pus in sacii de dormit sub cerul instelat. Nu a fost cazul sa mai montam cortul si am avut parte de o noapte minunata plina de visare dar bantuita de tantari.

Ziua urmatoare ne-am luptat cu obositoarea si nesfarsita pusta maghiara trecand prin Szeghalom, Karcag, Kunhegyes pe o vreme torida. Totusi in ciuda monotoniei sale, pedalatul in pusta a fost agreabil, am trecut prin cateva paduri reconfortante si am vazut caprioare, fazani si iepuri de camp. Aici ne-a prins noaptea dar am continuat sa pedalam inca vreo 20km pana am ajuns la raul Tisa, unde am gasit un loc de campare pe malul sau. De data asta am instalat cortul si bine am facut ca a ploat binisor in timpul noptii.

in cea de-a 3 zi am mai avut inca o portiune de pusta pe ruta Kiskore-Heves, unde ne-a atras atentia o statuie superba a unui rege maghiar si un monument inchinat eroilor. in continuare am trecut prin Boconad si Nagyfuged. De aici incepeau sa se profileze in fata noastra muntii Matra, cei mai inalti din Ungaria. in drum spre Ludas am trecut peste impecabila autostrada Budapesta – Debrecen, apoi prietenul meu a trebuit sa se odihneasca vreo 2 ore pe o pajiste iar eu am plecat sa mai colind prin satele din jur. Apoi am continuat trecand prin localitatile Hamajugra, Visonta si Abasar iar de aici incepea lunga si constanta catarare de traversare a muntilor Matra. Am urcat 5 km pana in Matrafured unde am gasit un superb complex turistic, piste ciclabile, am facut un popas iar apoi am pedalat cativa km in compania unui cuplu de pensionari olandezi care erau incantati de infrastructura pentru biciclisti din Ungaria. Apoi am continuat sa urcam inca vreo 3-4 km si gasind un loc superb in padure ne-am instalat cortul.

Ziua urmatoare dupa ce am urcat cativa km am ajuns in statiunea turistica Matrahaza. De aici am luat-o la dreapta, a urmat o catarare de inca 4 km sa ajungem pe acoperisul Ungariei la Kekestetö, singurul loc din Ungaria care depaseste 1000 m in altitudine. Aici la doar 1015 m se afla o statiune de ski, infrastructura este excelenta, localuri cu panorame minunate, iar un releu de televiziune ce avea peste 100 m inaltime ne-a atras atentia. Aici a fost momentul sa sarbatorim caci dupa ce traversasem toata anosta dar bucolica si infinita campie a Panoniei, iata-ne odihnind, admirand si inchinand un pahar de vin pentru aceasta reusita, pentru aceasta libertate pe care doar cicloturismul ti-o poate oferi daca sti sa-l descoperi, sa-l apreciezi si sa-l cultivi. in plus eram mandri si satisfacuti si pentru ca tocmai reusisem cea mai importanta catarare din Ungaria, care este inclusa in lista celor 1000 de catarari ale Europei omologate de catre prestigiosul club international BIG Challenge, unde amandoi suntem membri, deci iata inca un prilej de bucurie.

Apoi a urmat zgomotoasa si infiorata coborare, in mare viteza, chiar in prima parte a sa ne-am simtit ca-n magnificii Alpi datorita pantei abrupte de 10%, a molizilor seculari si a serpentinelor periculoase. Am coborat aproximativ 8 km apoi am luat-o la stanga pe drumul de traversare a muntilor Matra, am avut din nou de urcat vreo 8 km pana ne-am trecut in palmares cea de a 2-a catarare din Ungaria, Galyatetö(956m) si ea omologata de clubul BIG. Apoi a urmat o lunga coborare de vreo 15 km spre orasul Paszto. Aici avem parte de o surpriza neplacuta, intram pe un drum national cu trafic intens si interzis bicicletelor. Suntem claxonati de mai multe ori si oripilati o luam la dreapta pe primul drum ce-l intalnim, mai exact din localitatea Batonyterenye, preferand sa mai pierdem cateva ore pe drumuri secundare decat sa ne riscam viata pe acel drum circulat dar care era cel mai scurt spre Slovacia. De la Matraszele avem parte de un traseu pitoresc, inconjurati de paduri si dealuri respiram fericiti bucurandu-ne de ultimele peisaje din Ungaria, inainte de intrarea in Slovacia. Din localitatea Ronafalu facem o alegere nu tocmai inspirata, o luam spre Cered si ne trezim ca mai avem de traversat un deal, inca cativa km de urcat spre bucuria mea si disperarea lui Marius. In timp ce urcam vremea se schimba brusc, nori negri amenintatori impanzesc cerul, vantul incepe sa bata violent si abia avem timp sa coboram in viteza spre Cered, abia reusim sa gasim un local si sa punem bicicletele la adapost si se porneste o infricosatoare vijelie cu grindina mare, trasnete, tunete si tot arsenalul intemperiilor nebune. Noi suntem satisfacuti si la o halba de bere ne felicitam ca nu ne-a surprins furtuna in varful dealului ca ar fi fost prapad. Dupa vreo 30 minute natura se calmeaza si iese un superb curcubeu pe care-l imortalizam in timp ce se lasa seara usor peste sat. Apoi un localnic, un maghiar de etnie slovaca ce avea o barba alba stufoasa si el biciclist se ofera sa ne conduca pana in apropierea granitei cu Slovacia care era la doar 2 km. Aici stupoare ne trezim in fata unei vami fantome, nici urma de vamesi, nici o cladire nimic, doar un panou pe care scria Slovacia si altul cu semnul Uniunii Europene ne indica faptul ca am intrat in alta tara. E noapte, racoare si suntem intrigati ca nu avem unde sa schimbam niste bani deci ne asteapta o noapte austera. Continuam sa pedalam pe ruta Tachty, Nova Basta,Petrovce, pe traseu ne surprinde o ploaie, ne adapostim pe o banca intr-un sat, apoi continuam sa mai pedalam pana la miezul noptii si ne punem cu cortul langa un lan de grau aproape de drum.
Ziua urmatoare suntem treziti de o turma de oi care trecea pe langa noi. In localitatea Jesenske avem noroc sa gasim o sucursala a unei banci si in sfarsit schimbam bani si putem sa facem cumparaturi la supermarketul din localitate. Dupa o copioasa masa ne continuam traseul, trecem prin sate cu multi etnici romi si care arata chiar mai rau decat unele localitati din Transilvania noastra. Sincer nu ne asteptam la acest lucru, zona de sud a Slovaciei este mult mai slab dezvoltata decat cea de nord si nord-vest. Peisajul este incantator, trafic redus,dar nu mai sunt pistele ciclabile ca si-n Ungaria, iar preturile au mai scazut putin. O ruta ideala practicarii cicloturismului. Primul oras din Slovacia a fost Rimavska Sobota, dupa ce am vizitat centrul sau care seamana putin cu cel din Medias, ne-am continuat drumul spre Hnusta, trecand prin Rimavska Bana. Apoi incepea o usoara dar constanta urcare spre Tisovec. intre timp ajunsesem in Parcul National Muranska Planina, intrasem intr-o zona montana superba cu peisaje asemanatoare cu cele din Apuseni.La iesire din Tisovec, cochet orasel montan asemanator cu Predealul nostru, incepea cel mai greu traseu de traversare al Slovaciei dar deosebit de pitoresc si spectaculos. Am urcat vreo 5 km pe panta de 8% si gasind un loc prielnic de fixat cortul am campat intr-un decor de vis. Am adormit fericiti ascultand mirificul cor al unor privighetori din niste copaci din apropiere si discutand despre aventura noastra si despre avantajele si beneficile pe care bicicleta le poate aduce in mod indubitabil in viata oamenilor. Eram incantati si fericiti ca apartinem nobilei dar destul de recentei specii: „Homo Velocipedus”. Ca 2 fini intelectuali, ne-am apucat sa discutam despre incercata si zbuciumata istorie a omenirii,dar esentiala si enigmatica ne ramane in suflet amintirea discutiei despre marele titan al renasterii italiene, Leonardo da Vinci, care se pare ca este primul european care a inventat stramosul velocipedului si al bicicletei moderne. in aceea seara minunata eu am nascocit sintagma: „Cum Deo et Velo pro patria et libertate at aeternitas” (Cu Dumnezeu si Bicicleta pentru patrie si libertate in veci). si mi-am jurat ca astfel voi simtii, traii si functiona pana in ziua cand voi fi si eu praf de stele. Aceste frumoase ganduri le dedic in memoriam irepetabililor tragici si mentori ai mei: marelui Marco Pantanni a carui an de glorie 1998, anul cand triumfa atat in turul scumpei si natalei sale Italii dar si in turul Frantei, a coincis cu anul cand m-am apucat de cicloturism si lui Ian Hibell, pionierul cicloturismului, care din nefericire pe data de 23 august anul in curs, a fost lovit mortal de un camionagiu iresponsabil, in timp ce se deplasa cu eterna bicicleta spre Thessaloniki, in Grecia. “The rest is silence!” Iar noi am adormit cu gandul si speranta ca bicicleta va avea un rol esential in secolul nostru.

Ziua urmatoare ne-am trezit cu o pofta nebuna de pedalat. Am fost norocosi sa avem parte si de o zi de exceptie pentru cicloturism, soare puternic, cerul de un albastru infinit nemolestat de nici un nor intempestiv iar decorul natural era dintre cele mai generoase asemanator cu zona Rucar- Bran de la noi. insa pe cat de incantator era peisajul pe atat de anevoios era traseul, astfel ca pana in oraselul Hranovnica, trecand prin superbe asezari montane precum Muran, unde am fost uimiti de o herghelie splendida de cai care galopau liberi pe o pajiste, condusi si coordonati de 3 adolescente superbe si Cervena Skala, minunata comuna de pe valea raului Hron; am avut de trecut nu mai putin de 5 pasuri consecutive de 578, 756, 965, 1005 si respectiv 1029m. A fost o grea piatra de incercare pentru prietenul meu Marius, care s-a descurcat admirabil, s-a luptat ca un erou cu panta care adesea era de 12% iar la sfarsitul zilei era deja un ciclocatarator redutabil. Pentru mine pasionat pana-n maduva oaselor de catararea in sa acest traseu mi-a oferit momente magice ce nu le voi uita vreodata. Apoi pana la Poprad, important oras care adaposteste un parc acvatic celebru in Europa, am mai avut de trecut inca un deal inca vreo 5 km de catarare inaintea reconfortantei coborari. Dupa ce am vizitat centrul sau istoric alcatuit dintr-un adevarat sirag de bijuterii arhitectonice in stilul baroc, rococo, secession si eclectic, dupa ce am mai savurat o bere la o terasa centrala, am pornit spre Tatranska Lomnica, superb orasel turistic de la poalele muntilor Tatra, unde am auzit ca este camping.

Mai departe au urmat inca 7 zile de pedalat: atingerea obiectivului nostru, catararea de la Slieysky Dom, iar apoi intoarcerea acasa pe un traseu cel putin la fel de pitoresc si de incantator care include traversarea Parcului National Slovensky Raj si a inca unui lant montan in Slovacia iar apoi din nou traversarea Ungariei prin pusta pe ruta Aggtelek-Eger-Debrecen trecand prin Parcul National Hortobagy, intrarea in Romania facandu-se pe la Bors spre Oradea. Dar despre toate acestea va voi povesti in numarul urmator al revistei.

Eram fericiti ca in sfarsit in fata noastra se profilau semetele piscuri ale muntilor Tatra, dintre care se distingeau clar: Gerlachovsky Stit (2665m), cel mai inalt varf din intregul lant carpatic si Lomnichy Stit (2632m), cel mai spectaculos si mai abrupt varf al masivului, avand o forma piramidala, iar in varf se afla un restaurant in forma de glob.
in drum spre T. Lomnica, am avut de luptat cu un puternic vant frontal si o catarare usoara dar constanta. Cand am ajuns la unul din cele 2 campinguri din localitate si am aflat ca amplasarea cortului nostru costa cam 11EUR, datorita bugetului nostru redus, am decis sa campam iar gratuit unde vom gasi loc potrivit. Deoarece se inoptase deja a trebuit sa bajbaim o ora pana cand am reusit sa dam peste un loc adecvat intr-un parc, langa niste balarii imense. Deoarece eram pe la cota 1000 si prinzand si o vreme mai racoroasa decat de obicei iar noi fiind echipati cu saci de dormit de vara, am cam indurat frig in timpul noptii.
Ziua urmatoare am pedalat pe cel mai turisticizat traseu al Slovaciei, trecand prin orasul turistic Vysoke Tatry care era plin de hoteluri luxoase. Am avut parte de o pista ciclabila de calitate, peisajele erau foarte atragatoare si am intalnit multi ciclisti straini. Din localitatea Tatranska Polianka situata pe la cota 1000 incepea catararea de exact 7 km lungime pana la Sliezsky Dom. Acest traseu a fost un adevarat regal, peisaje de vis ca si pe Transfagarasanul nostru, doar drumul era putin mai ingust si avea si portiuni cu panta de pana la 15%, un adevarat paradis pentru ciclocataratori. Pe ultimul km inclinatia pantei s-a redus la doar 4% si ne-am bucurat de o flora multicolora, jnepenii erau adorabili iar vizibilitatea excelenta asupra intinsei si semetei zone de carst care culmina cu varful Gerlachovsky.

 

 

Mai dam putin din pedale fermecati de peisaj si iata-ne ajunsi la Sliezsky Dom la cota 1670m. Aici intalnim un complex turistic plin de turisti de diverse nationalitati, in special francezi. Avem bucuria sa descoperim si un lac glacial in care cobora navalnic un parau pe un versant, formand o impetuoasa si spumoasa cascada. Aici stam sa savuram peisajul cam o ora pe terasa unui local unde servim o bere si un langos. Apoi cand sa pornim constatam ca roata din spate a lui Marius era desumflata. Avea pana. Spre disperarea noastra observam ca nu mai gasim pompa. Se pare ca am pierdut-o pe undeva. incercam sa gasim o pompa dar nimeni nu are asa ceva. Astfel coborarea se transforma intr-un cosmar. Facem cu schimbul: cand eu cobor pe bicicleta functionala iar Marius pe jos pe langa cea cu pricina, cand invers.Atunci cand era randul meu sa merg pe langa bicicleta, preferam sa alerg pe langa ea, caci sufar de obsesia de a castiga timp. Pana la urma ajunsi la drumul principal, nu dupa multa vreme avem norocul sa intalnim niste ciclisti slovaci care ne ajuta si ne rezolva pana. Ce oameni de treaba! Apoi ne continuam periplul iar din localitatea Stary Smokovec o cotim la dreapta spre Poprad. Aici pe o portiune de cativa km avem coborare cu panta de 12% pe drum drept, reusind sa atingem viteze de peste 70km/h. Pedalam in continuare intr-un ritm alert pe circulatul dar impecabilul drum european E50, iar la doar 13 km de la iesire din Poprad, in localitatea Spisskyy Stvrtok avem norocul sa scapam de traficul intens, luand-o pe un drum secundar care ducea la Parcul National Slovensky Raj. Trecem prin cateva sate traditionale incantatoare, cadrul natural este generos, ne simtim foarte bine, vremea si-a mai revenit, in sensul ca temperatura a crescut. Ne luptam satisfacuti cu cateva pante periculoase si ne surprinde din nou noaptea dupa ce beneficiem de un apus de soare romantic care ne duce cu gandul la prietenele noastre ramase acasa. Gandim cu tristete ce mare pacat caci romancele noastre, aceste admirabile mesagere ale farmecului feminin, inca nu sunt atrase de aceasta activitate deosebita, cicloturismul care imbina armonios cultura, sportul si distractia oferindu-ti marea placere de a descoperi eterna si fascinanta natura intr-un mod atat de liber si de autentic. Apoi ii povestesc prietenului despre fericitele cupluri de cicloturisti occidentali care i-am intalnit in lungile mele ture solitare. Concluzia este, in opinia mea, caci bogatia cea mai mare din aceasta lume este cea pe care o aduni in suflet, prin modul de viata pe care-l abordezi, prin gandurile si faptele tale iar cicloturismul este o alternativa viabila si valoroasa pentru o viata reusita si plina de satisfactii. Tarziu campam din nou intr-o delicioasa poienita langa un parau plin de pesti de la marginea unei paduri de conifere.

A opta zi avea sa fie una foarte relaxanta intr-un decor natural de exceptie. in aceea zi am traversat Parcul National Slovensky Raj, o zona foarte salbatica de o frumusete aparte. in prima parte a zilei am avut de urcat vreo 15 km, pe o panta acceptabila, pe un traseu aproape necirculat de automobile. Am intalnit pe traseu multi excursionisti dar si doua grupuri de cicloturisti maghiari cam grabiti care nu au vrut sa se opreasca la discutii cu noi, probabil nu vorbeau engleza bine. M-a cam enervat aceasta atitudine, eu de obicei incerc sa intru in discutie cu toti cicloturisti intalniti in cale. Astfel am avut ocazia sa discut cu cicloturisti aproape din intreaga lume si sa aflu povesti uimitoare de viata, caci fiecare cicloturist este un haiduc modern, un individ care doreste sa profite din plin de clipa cea repede ce ni s-a dat, savurand adevarata libertate in mijlocul naturii. Pe traseu am mai zarit doua caprioare, ne-am racorit intr-un izvor, am admirat florile multicolore, si ajungand in varful pasului Kopanec care avea aprope 1000 m ne-am oprit la un bine meritat picnic, beneficiind de un peisaj foarte pitoresc asemanator cu cel din Obcinele Bucovinei. Apoi a urmau un downhill vijelios si inca o urcare de cativa km, am trecut si printr-un tunel si iata-ne ajunsi in localitatea Stratena flancata in partea stanga de dealuri carstice cam ca si la Herculane.

 Aici ne-am oprit la un restaurant sa savuram specialitati traditionale slovace si binenteles nelipsita bere fiindca se cunoaste hidratarea este extrem de importanta pentru cicloturisti. in continuare am mai urcat putin iar apoi a urmat o coborare spectaculoasa cu multe serpentine lungi si stranse. Ne continuam pedalatul pe ruta Nizna Slana – Stitnik, iar pe traseu Marius acuza dureri la gat asfel ca oprim in primul orasel ce-l intalnim la Plesivec si ne ducem direct la spital unde doctorul de garda, ne trimite la Roznava, un oras la vreo 25 km distanta pentru eliberarea unei retete ca Marius sa poata obtine niste medicamente. Iritati si consternati ne continuam drumul iar dupa localitatea Dlha Ves, ultima localitate din Slovacia, mai avem de catarat niste pante dintre care una de 12% iar apoi intram in Ungaria pe la Aggtelek, scapand din nou de controlul vamal de rutina. Imediat ajungem la un complex turistic aflat langa Pestera Baradla ,inclusa in patrimoniu Unesco, cea mai importanta si cea mai cunoscuta pestera din Ungaria, un adevarat magnet turistic. Aici am campat peste drum de camping dupa ce in prealabil am petrecut o seara agreabila la un restaurant. in timpul noptii vremea s-a schimbat si a inceput sa ploua, ploaia a continuat toata noaptea si spre dimineata s-a intetit astfel incat a inceput sa ne patrunda apa in cort. Marius s-a dus la un restaurant iar eu am ramas sa adun cortul si lucrurile mele pe ploaie apoi am mers sa-l intalnesc. Se pare ca-n aceea zi am patimit cel mai mult in tur. Pret de 8 ore ne-am uitat neputinciosi cum toarna cu galeata, iar neavand un echipament tocmai adecvat pentru astfel de vreme nu ne-am indurat sa pornim ca ne uda pana la piele. Pana la urma ne-am decis sa mai ramanem aici o noapte, astfel ca-m inchiriat un bungalow cu 20EUR si ne-am dus sa ne odihnim caci ploaia ne-a obosit psihic. in mod ironic si ilar, pe cand ne-am instalat in bungalow, ploaia s-a oprit ca prin farmec. Era prea tarziu ca sa ne putem recupera banii asa ca am fost nevoiti sa ramanem acolo peste noapte, refacandu-ne totusi fortele sleite.

Ziua urmatoare a iesit din nou soarele. Am pedalat in continuare pe ruta Ragaly-Kelemer, inainte de Putnok, ne-am oprit sa admiram un lac superb aflat intr-o padure, un paradis pentru pescari. Apoi in satul Borsodoota, la un targ ne-am pacalit cheltuind 5EUR pe o bucata relativ mica de salam de biscuiti. Langa localitatea Sata ne-am intins toate hainele ude la uscat la marginea drumului. in continuare am pedalat printr-o zona limitrofa a Parcului National Bukk si dupa o lunga coborare lejera, ajungem in sfarsit in orasul Eger, unul dintre cele mai frumoase din Ungaria, avand o arhitectura deosebita si un centru istoric foarte atractiv. Vizitam centru si ne oprim la o terasa unde un lautar cu o vioara ne incanta cu niste piese clasice celebre. Apoi continuam traseul pe noapte si dupa ce mai trecem de o lunga localitate ne punem cu cortul langa o podgorie aprope de orasul Mezokovesd. in dimineata urmatoare, dupa ce servim micul dejun in acest oras intram din nou in nesfarsita zona de pusta. La un moment dat in drumul nostru catre raul Tisa reusim sa ne ratacim putin, apoi gasim drumul bun si o luam spre Negyes-Tiszababolna, unde oprim la un traditional local pescaresc. in continuare ajungem la Tisa, gresim drumul, din pacate, din lipsa unui indicator adecvat si astfel pedalam cu 20 de km in plus. Apoi pedalam prin cea mai salbatica zona a pustei, asemanatoare putin cu delta noastra: lacuri intinse, zone de stuf cat vezi cu ochii, pasari de balta, o feerie naturala. Intrasem in Parcul National Hortobagy, un paradis al pescarilor si al vanatorilor. Apoi intram in localitatea omonima, vizitam un muzeu despre portul si obiceiurile locului iar apoi mergem la un restaurant unde savuram cel mai gustos guyas din tur. in continuare pedalam in cel mai bun ritm din tur inca 40km pana la Debrecen, ajutati si de un vant din spate. Pe traseu ne surprinde noaptea, dar ne facem totusi timp sa vizitam centrul orasului, unde vedem o catedrala impresionanta. Apoi mai stam la o bere la o terasa si pornim obositi pe la miezul noptii sa iesim din oras sa gasim loc de campare. Abia pe la ora 2 AM apucam sa ne culcam dupa ce am gasit loc de campare la iesire din localitatea Mikepercs.

Ziua urmatoare pedalam pe ruta Sarand – Hossupalyi – Pocsaj, avem de luptat cu cel mai puternic vant frontal din tur, inaintam cu greutate dar dupa cateva ore reusim sa ajungem la granita cu Romania, intrand in tara pe la vama Bors. Traversam repede Oradea si ne ducem la strandul termal de la Baile 1 Mai sa sarbatorim reusita acestei frumoase expeditii cicloturistice. Aici ne refacem fortele cu ajutorul binefacatoarei ape termale si cheltuim banii ce ne-au mai ramas pe la restaurante. Apoi nu inainte de a vizita lacul termal cu nuferi, unic in Europa, unde ramanem incantati de aceasta delicata floare lacustra, simbol al puritatii si al generozitatii naturii; continuam sa pedalam pe noapte, spre casa. Din localitatea Hidiselu de Jos o luam la dreapta spre Holod. Pe aceasta ruta avem de furca cu cateva catarari si suntem fugariti de niste caini prin satul Bicacel. Imediat dupa Holod, punem cortul pe o pajiste langa sosea.
Iata-ne ajunsi in ultima zi a expeditiei noastre, zi in care ne impartasim impresiile din calatorie si ne facem planul pentru urmatoarea aventura pe 2 roti. Pedalam spre casa pe ruta Tinca – Craiva – Beliu, unde facem ultimul popas. Apoi ajungem acasa satisfacuti si fericiti, incarcati de amintiri de nesters si cu convingerea caci modul cel mai bun, placut si sigur de a calatori ramane cel pe 2 roti.
Pentru aceasta tura de 13 zile in care am pedalat aproximativ 1200km, am avut un buget de doar 300EUR, iar noi ne-am deplasat cu 2 biciclete nemtesti de dama; dar ne-am descurcat foarte bine chiar si-n aceste conditii.
Asteptam cu nerabdare urmatoarea tura pe 2 roti.
Traiasca cicloturismul!