De ce plecam in lume

Posted by GeoBateSaua on 29 June 2010 | 5 Comments

Tags: cicloturism, veloturism, mountain-bike, velo tout terrain, MTB, VTT, ciclism, biciclete, bicicleta, trasee, ture, drumuri verzi, green ways, voie vertes, Federatia Biciclistilor din Romania, FBR

Plevna, 25 iunie 2010

In acest weekend am gazduit la casa BateSaua de la Plevna niste cicloturisti foarte speciali:
Julie, Martin si cei patru copii ai lor: Moses (3 ani), Casper (2 ani), Terence (10 luni) plus inca unul pe drum, caci Julie este deja insarcinata in luna a 6a. Ea implineste in noiembrie 40 de ani, Martin are 29. Ea este din Marea Britanie, el din Germania. Amandoi calatori prin lume... s-au cunoscut in Australia.

In Romania au venit doar pentru o mica vacanta de doua sau trei saptamani, cu intentia de a face o tura pe biciclete de la Bucuresti la Constanta (litoral) si pentru a castiga experienta de cicloturism, caci ei au calatorit pana acum mai mult pe jos sau cu transportul in comun.

Martin mi-a marturisit ca doresc sa plece intr-o tura in jurul lumii, de aproximativ un an, motivand aceasta intentie prin dorinta de a crea o experienta unica pentru el si familia lui, oferindu-si posibilitatea sa se cunoasca mai bine intre ei... DAR si pentru a cunoaste diferitele culturi ale lumii. El s-a exprimat asa: "nu vrem sa facem kilometri, ci sa descoperim culturi".

Stand de vorba cu aceasta familie de 'calatori prin lume', am simtit si eu nevoia sa imi fac o categorisire... pentru mine...
Am realizat ca oamenii calatori sunt de mai multe specii: unii pleaca in lume ca sa cunoasca oameni; altii pleaca pentru a cunoaste locuri; o categorie pleaca la drum sperand sa cunoasca culturi si obiceiuri; altii sa descopere locuri nestiute; altii se duc doar pentru a ajunge acolo unde trend-setterii si liderii de opinie au fost si au declarat ca locul este un "must see"... De fapt calatoria in sine "pentru a vedea lumea" nu este motivul principal pentru toti oamenii si ramai surprins sa afli ca decizia de a parcurge un drum este influentata de motive total diferite de ale tale.

Mi-am pus si eu intrebarea: eu pentru ce plec in lume??? Eu unul sunt dispus sa merg in vacanta de multe ori in acelasi loc, daca locul este frumos si daca gasesc acolo oameni frumosi la suflet. Imi place sa le cunosc traditiile, obiceiurile, cultura, dar de cele mai multe ori caut de fapt linistea interioara. Caut sa devin una cu locul ala. NU imi place sa bifez scurt pur si simplu locuri (declarate interesante de altii sau descoperite de mine). Prefer sa simt locul, sa ii descopar nestiutele si nestiutii. Vreau sa il re-descopar de fiecare data, sau sa gasesc iarasi ceea ce stiam ca ma atrage si ma echilibreaza acolo.

Am uneori probleme cu prietenii care nu agreaza sa revina in aceleasi locuri. De fapt, un sat/o vale/un munte/sau o familie nu pot purta aceleasi semnificatii pentru tot grupul, intotdeauna... Poate si acesta a fost un motiv pentru care am infiintat asociatia BateSaua, pentru a gasi prieteni noi pe care sa nu ii deranjeze re-vizitarea acelorasi destinatii. Sau poate pentru a gasi tot timpul oameni noi pe care sa ii duc pentru prima data in locurile dragi mie.

Acesti prieteni noi reprezinta pentru mine prima familie care a dovedit curajul de a strabate soselele noastre carand in spate sute de kilometri acele "trailere" pentru copii, cu stegulete de avertizare si cu mesajul 'atentie copil!' expus pe spate.
Martin pedaleaza pe o bicicleta inchiriata de la BateSaua, iar Julie a venit cu o bicicleta ok, dar nu spectaculoasa. Cu alte cuvinte, nu au venit dotati cu ceva special, ba chiar as putea spune ca au venit cu niste bicle cu care multi dintre noi nu am avea curajul sa plecam la drum lung. Martin a acceptat ca datorita copiilor trebuie sa ia ceva mai sigur si a ales varinata inchirierii de la noi.
Erau dotati cu 2 trailere, unul de doua locuri. Fiecare trailer avea loc de bagaj in spate, iar cel destinat transportului celui mic de 10 luni, avea un fel de hamac in care cel mic statea fixat in centura ca intr-un scaun de masina, dar flexibil. Cel de doua locuri, in care stateau baietii de 2 si de 3 ani, avea manare pentru alergare. Si claxon! Si roti suplimentare. Martin mi-a povestit si mi-a aratat ca de multe ori iese la alergare cu trailerul transformat in carucior. Surprize inteligente, pentru parinti activi.

Copiii sunt foarte fericiti sa calatoreasca in acest mod, cu rezerva distantelor mari, caci sunt si ei copii si se plicitisesc repede. In medie, familia are un rulaj de aproximativ 40 - 50 km pe zi, cu o viteza medie de 15 km / h. Pauze dese, atentie sporita si rabdare. Eficienta maxima in bagaje, un model rudimentar dar sanatos de intretinere, nesofisticat, cu putine haine - spalate mereu, cu putine medicamente de baza. Insa cu un regim alimentar foarte natural.

Am ramas surprinsi sa vedem cat de organizati sunt si cat de eficienti. Impart indatoririle de gospodina, mama, tata, capitan si navigator fara ifose si fara invitatie speciala. Experienta anterioara de calatori "per-pedes" prin lume ii ajuta enorm.
Bravo lor!

Am stat un weekend la Plevna, am pedalat, am cules visine cu scara (nu ma mai urcasem in pom de aproape 20 de ani), am alergat cu copiii in carca pe la iazurile din jurul satului, descoperind pe campurile din jurul satului berze, cartite, harciogi, popandai. Am baut compot de gutui si de caise facut la noi in casa, din fructele din livada si am pregatit o ciorba romaneasca pentru ei, dintr-un cocos localnic :). Legume pe gratar, vin de casa si povesti din jurul lumii.

Ei au plecat mai departe, cu noaptea-n cap, noi ne-am intors la Bucuresti. Copiii lor vorbeau engleza si germana in timp ce al nostru vorbea romana. Dar fiecare a invatat cate doua-trei cuvinte din limba celorlalti. Si s-au jucat impreuna fara griji, intr-o livada care i-a adoptat pe toti.