MARILE SECRETE ALE VELO-CIVILIZATIILOR EUROPENE

…sunt amenzile drastice si stalpii de protectie. 

Stalpi de fier, nu de cauciuc.
Politisti de fier, nu de carton.

Nota preliminara: trebuie sa accept ca m-am nascut intr-un oras vechi, ale caror: arhitectura urbana incoerenta, infrastructura de transport dezorganizata, mentalitate publica de neasumare a responsabilitatilor, egoism personal, haos in transportul urban public existente ne silesc sa facem modificari treptate, din aproape in aproape.
S-ar putea face o schimbare radicala, totala, dar numai daca cineva si-ar asuma radierea capitalei din temelii. Hm... Cine sa o doreasca, cine sa o impuna?
Totusi, experienta tuturor organizatiilor pro-biciclete de pe continent imi spun ca schimbarea se face cu pasi mici, fara a genera schimbari bruste de comportament sau stil de viata, pe care majoritatea cetatenilor nu le doresc si nu le pot suporta usor.

Am scris de multe ori despre toate elementele care dezvolta o civilizatie a bicicletei in toata Europa si peste tot in lume, trecand prin infrastructura, educatie, investitii, turism, sport si alte aspecte ale vietii active, dinamice sau de aventura.

Revenit in Budapesta, am avut o mica revelatie cu privire la problema lipsei de velo-civilizatie de la noi. Ma lupt, si ne luptam impreuna, cu dificultatile procesului educativ (de durata, complex, delicat si de multe ori, ne-dorit...), cu lipsa implicarii cetatenilor, cu multitudinea obstacolelor din traficul urban romanesc. Incercam sa facem prietenie cu autoritatile, razboi cu soferii. Alteori, invers.
Ne strofocam sa vorbim civilizat, sa fim rabdatori, sa fim constructivi, sa fim intelegatori.

Dar dureaza extrem de mult, facem un pas inainte, doi-trei inapoi.
Descopar pe strazile din Budapesta niste solutii pe cat de inteligente, pe cat de simple si de radicale: amenzi extrem de mari si multe (aplicate de agenti de circulatie cu care nu sta nimeni la discutie) si stalpi de portectie extrem de mari si multi (pe care nu indrazneste nimeni sa ii darame).

In peste 8 ani de lupta pentru drepturile biciclistilor, si mii de dialoguri, prezentari publice si interviuri acordate, am intalnit mereu aceasta scuza umilitoare si explicatie puerila pe care romanii o folosesc inventand scuze: “Da, George, dar ‘aia’sunt civilizati, nu ca noi...!”
Civilizati pe naiba! NU s-a nascut nimeni pe bicicleta si nici politicos.
Este totul atat de simplu: ei stiu ce vor, si accepta de la bun inceput ca respectul celor din jur trebuie sa fie obligatoriu pentru toata lumea.

Un bulevard principal din Pesta, Uta Vaci, are benzi de ghidaj pentru biciclete, pe trotuar, cu separatie fizica.Multe alte stradutze pietonale sunt impanzite de bolarzi si stalpi de protectie astfel incat oricat ar vrea soferi nu isi pot face loc.

Politia rutiera ungara are agenti de caracter, nu de carton, care doar sperie de la distanta soferii, pe marginea soselelor... Ma gandesc sa fac apel prin Federatia Biciclistilor din Ungaria la un parteneriat cu Politia Rutiera Ungara, pentru a ii aduce la noi si sa le explicam impreuna agentilor rutieri romani ce inseamna sa iti faci datoria fata de TOTI participantii la trafic, in mod INTELIGENT SI EGAL. Voi face in aceata primavara un apel oficial catre ei.

Cat despre stalpi, ii invit pe toti cei curiosi si fricosi sa admire si sa pipaie: metal dur, design clasic sau futurist, vopseluri in culori adecvate sau scorojite, insensibili la replicile rautacioase ale unor carcotasi, care se ascund in spatele unei griji exagerate: „suntem in pericol sa ne lovim de ei”....
Mesajul meu este simplu: trebuie sa alegem: trasee libere, dar ingradite, sau trasee blocate, pline de obstacole, dar lipsite de pericole pe margini! Unde e avantajul? Si ce ne dorim pe termen lung: paza si protectie ca regula generala in traficul urban, sau salbaticie si lipsa de drepturi minimale ??? Fiecare este liber/a sa decida, dar totodata sa fie consecvent/a in stilul de deplasare si in respectul celorlalti.

PS: cei care au impus acest stil de educare si de reglementare acum zeci de ani, isi pot permite acum, odata cu schimbarea generatiei, sa renunte usor-usor la protectiile dure. Ma refer la olandezi, norvegieni, cehi etc... Romanii nu invata prea repede lucrurile bune pentru societate, pentru binele comun. Ai nostri invata mai repede doar lucrurile bune pentru ei, in stil egoist, care nu sunt intotdeauna bune pentru toti. E un confort iluzoriu pe care si-l asigura, pe termen scurt.
Asa ca eu prefer sa trecem urgent la treaba, instaland multi stalpi si multi agenti in zonele sensibile de trafic, asta daca vrem ca macar copiii nostri sa poata scoate stalpii si agentii din trafic, peste cateva zeci de ani. Oare?
Nu ma pot abtine sa nu amintesc un ultim incident despre care am vorbit in direct si la emisiunea ‚Velorutia in Direct’ de acum doua saptamani de la Bucuresti FM: un sofer de 26 de ani a omorat in bataie un taximetrist de 60 de ani pentru ca acesta ii luase temporar locul de parcare. Intreb: daca acel loc de parcare ar fi fost „asigurat” cu stalpi, taximetristul l-ar mai fi putut ocupa? S-ar mai fi luat la bataie? Ar mai fi murit? NU!!! Este o greseala sa credem ca intr-o mare aglomeratie urbana, cum este Bucurestiul, formata brusc si brutal in 20 de ani prin aclimatizarea MULTOR provinciali si orientali (care nu sunt obisnuiti cu traiul in comun, in spatii publice, care nu sunt inca la curent cu reguli de prioritate si de respect reciproc) avem vreo sansa sa ne bazam pe bun simt si pe toleranta... Aceste valori apar dupa foarte multe decenii de convietuire, de framantari si de coliziuni, care vor putea fi „sculptate” si „finisate” numai cu masuri dure. NU poti face o plaja neteda, cu nisip fin, dintr-o ingramadire de bolovani, fara concasor. Poate doar prin eroziune naturala, pe parcursul erelor geologice....

Sunt doua mari categorii de participanti la trafic: amatorii (incepatorii) si profesionistii (supravietuitorii). Regulile in trafic se fac pentru prima categorie, de aceea eu prezint aici solutii eficiente de protectie si garantare a unor conditii civilizate de deplasare pentru cei care abia au acceptat bicicleta ca mijloc alternativ de deplasare, si care nu sunt dispusi sa faca slalom printre masini si pietoni, care nu sunt nici dispusi sa goneasca cu 40 km la ora. Ei reprezinta de fapt grosul maselor pe care ne dorim sa le dam jos din autoturisme si sa le ridicam in saua bicicletei...

La Budapesta, dar si in alte localitati unguresti, utilizarea trotuarelor este acceptata fara retinere, evident aplicata eficient, inteligent si cu bun simt: fara discontinuitati, fara obstacole artificiale.
Aduc aminte celor interesati: o adevarata retea biciclistica se compune din multiple benzi de ghidaj (pe carosabil si pe trotuar), alei (pe trotuar) si piste pentru biciclete (total separate de trotuarul si carosabilul conventional). Traseele urbane pentru biciclete incep uneori pe carosabil, dar se continua de multe ori pe trotuare sau pe spatii comune, care transforma carosabilul in loc public, lipsit de trotuare, deschis oricarei forme de deplasare: cu picioarele, cu bicicleta, cu masina, cu rolele etc.

Exemple maghiare utile:
Celebrul si elegantul bulevard Andrassy Uta are pe carosabil o banda de ghidaj pentru biciclete mai ingusta de 1m !!! Banda de ghidaj este situata langa trotuar, urmata de o banda de siguranta si abia apoi urmeaza banda de parcare a autoturismelor.

Am remarcat de cel putin 5 ani, introducerea velo-taximetriei in centru. Ricsa, introdusa initial mai ales in scopuri turistice, mai mult ca sigur ca este acum folosita si in scopuri utilitare din ce in ce mai des.  Voi face un interviu in curand cu un investitor ‚nebun’.

Abia acum am experimentat-o si eu cu Lena, sotia mea. Pe frig, pe vant, noi am stat protejati si inveliti, iar tanarul taximetrist ne-a plimbat fara urma de disconfort, chiar si fara manusi. La final ne-a marturisit ca nu tine sa practice aceasta meserie neaparat la Budapesta, dar ca oriunde s-ar duce, ar prefera sa lucreze tot pe ricse...

GeoBateSaua
Pieton in Budapesta, Februarie 2011